Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
office@alianta-familiilor.ro
22 Iulie 2010
CONCUBINAJUL, CASATORIA SI EFECTELE ASUPRA COPILULUI
Concubinajul, cunoscut deasemenea ca si coabitare, tinde sa devina o moda. Una rea. Devine un fenomen tot mai raspindit in tarile occidentale, in tarile scandinave ajungind chiar la 20% din cuplurile care locuiesc impreuna. Unii numesc acest fenomen un aspect social pozitiv intrucit, spun ei, ingaduie libertate partenerilor de a-si continua separat stilul de viata preferat fara a se adapta responsabilitatilor inevitabile pe care casatoria si familia naturala le impun. De ce insa de-a lungul mileniilor societatea a stigmatizat concubinajul? Care este impactul concubinajului asupra copiilor? Dar asupra partenerilor? Sa fie el tocmai acea reteta perfecta de asociere a fiintelor umane care simultan cu aducerea partenerilor impreuna le acorda si libertate fara responsabilitati? Are concubinajul un efect si asupra viitorilor soti, al stabilitatii unei eventuale casatorii sau asupra familiei?
In aprilie a fost emis in Marea Britanie un studiu cvasi-exhaustiv asupra acestui subiect care da raspuns acestor intrebari. Efectuat de Alissa Goodman si Ellen Greaves, studiul este lung, dar din el am extras datele principale pe care vi le redam mai jos. Rezumatul studiului a fost facut pentru AFR de Lucian si Carmen Hord, voluntari AFR din Chisineu Cris, jud. Arad. Le multumim.
Coabitarea, căsătoria şi efectele asupra copilului
Introducere
În ultimii 25 de ani s-a constatat o semnificativă înmulţire a naşterilor în cadrul cuplurilor care coabitează. În anul 2008, pentru aproximativ 30% din naşterile înregistrate în Anglia şi Ţara Galilor părinţii au declarat că nu sunt căsătoriţi dar locuiesc la aceeaşi adresă.
Există experţi care au observant în anii anteriori consecinţe benefice ale trăirii copiilor în cadrul familiilor căsătorite asupra dezvoltării cognitive şi comportamentale a copiilor, comparativ cu situaţiile în care copiii trăiesc în cadrul altor forme familiale, inclusive coabitarea. Totuşi, puţine studii au luat în discuţie dacă mariajul în sine este cauza acestor diferenţe, iar ca o consecinţă dacă a incuraja părinţii să se căsătorească şi nu să locuiască doar împreună va avea efecte benefice asupra copilului.
Studii anterioare
Există o ofertă bogată de literatură ce documentează faptul că acei copii care au fost născuţi şi trăiesc cu părinţi ce coabitează au rezultate mai slabe comparativ cu copiii ai căror părinţi sunt căsătoriţi. Căutând să explice asemenea indicii, mulţi experţi au arătat că părinţii care coabitează sunt mai înclinaţi spre separare decât cei căsătoriţi, această instabilitate a relaţiei fiind asociată cu efecte negative asupra copiilor. Dar prea puţine evidenţe au fost adunate care să sprijine ipoteza unei interpretări cauzale a acestei diferenţe.
Un număr restrâns de lucrări au schiţat câteva motive pentru care mariajul convenţional existent între părinţi ar putea fi cauza unei dezvoltări mai bune a copiilor – comparativ cu situaţia coabitării. Aceste studii teoretice au sugerat că deoarece mariajul convenţional implică un devotament social şi legal mai mare decât alte forme de convieţuire, aceasta ar putea fi cauza unui comportament mai cooperant între părinţi, sau al unei poziţii mai bune a femeii în privinţa administrării resurselor familiale, sau chiar în ce priveşte reducerea stresului parental – toate acestea având rezultate benefice în viaţa copilului.
Datele
Studiul prezent e bazat pe Studiul Millenium Cohort (MCS – engl.) – un studiu longitudinal ce a debutat iniţial prin eşantionarea a aproape 19 000 de copii născuţi în Marea Britanie în jurul anului 2000, studiu ce a avut reveniri (follow-ups) atunci când copilul a împlinit 9 luni, 3 ani şi respectiv 5 ani. S-a folosit un eşantion de aprox 10 000 dintre aceşti copii, ai căror părinţi biologici au fost căsătoriţi sau locuiau împreună la momentul naşterii copiilor.
Cine se căsătoreşte şi cine coabitează? Caracteristicile părinţilor căsătoriţi comparate cu cele ale celor ce coabitează:
Cuplurile care aleg să se căsătorească sunt diferite de cuplurile care aleg să coabiteze. Redam citeva criterii:
Criteriul etnic: doar puţin peste jumătate dintre mamele de origine negro-caribeană sunt căsătorite atunci când li se naşte copilul, comparativ cu 70% dintre mamele de rasă albă. Prin contrast, aproape toate mamele din Bangladeş, Pakistan sau India sunt căsătorite la naşterea copilului.
Criteriul religios: mamele aparţinând oricăror credinţe religioase sunt semnificativ mai înclinate spre a fi căsătorite decât spre a trăi în concubinaj, comparativ cu mamele care se declară ca neaparţinând nici unei religii.
Criteriul educaţiei parentale: procentul mamelor dar şi al taţilor din cuplurile casatorite care detin o diplomă şcolară este dublu faţă de cazul părinţilor ce coabitează. Mult mai puţine dintre mamele căsătorite au probleme cu a citi în viaţa cotidiană.
Ocupaţia părinţilor: de două ori mai mulţi taţi dintre cei din cuplurile căsătorite au o ocupaţie / un loc de muncă, faţă de cei din cuplurile care locuiesc împreună.
Venitul parental şi deţinerea unei locuinţe: cuplurile căsătorite la momentul naşterii copilului înregistrează de două mai multe apariţii în cadrul primei cincimi a categoriei din populaţie cu venituri mari; doar o treime dintre aceste cupluri aparţin categoriei cu veniturile cele mai mici. Cel mai adesea cuplurile căsătorite vor deţine o locuinţă proprie sau vor avea în derulare un credit pentru cumpărarea unei locuinţe.
Vârsta mamei la naşterea primului copil: mamele din cuplurile ce coabitează se întâmplă foarte des să fie nişte adolescente la momentul naşterii primului lor copil: 18% dintre mamele ce coabitează au avut prima naştere înainte de vârsta de 20 de ani – comparativ cu 4.2% dintre mamele căsătorite; iar peste 30% dintre mamele căsătorite aveau o vârstă de peste 30 de ani la momentul naşterii primului lor născut – comparative cu 21% dintre mamele care coabitează.
Durata relaţiei dintre părinţi înainte de naşterea copilului: cele mai multe dintre cuplurile căsătorite au trăit multă vreme împreună înainte de naşterea copilului – nu acelaşi lucru poate fi spus despre cuplurile ce coabitează; mai mult de jumătate dintre cuplurile căsătorite au trăit împreună peste 6 ani – comparativ cu 16% dintre cuplurile care coabitează – înainte de naşterea primului copil. Aproape 40% dintre cuplurile care locuiesc împreună necăsătoriţi au trăit împreună mai puţin de 2 ani – situaţie întâlnită doar la 8% dintre cuplurile căsătorite.
Planificarea sarcinii: preponderent mamele din cadrul cuplurilor căsătorite au afirmat că şi-au planificat / intenţionat sarcina. 75% dintre mamele căsătorite au planificat să rămână însărcinate, comparativ cu doar 47% dintre mamele ce coabitează.
Calitatea relaţiei: există diferenţe în ceea ce priveşte calitatea relaţiei din cuplu în stadiul ei de început. De exemplu, atunci când copilul a ajuns la vârsta de 9 luni, 31% dintre mamele căsătorite afirmă că partenerul lor este sensibil şi atent la nevoile lor – comparative cu 24% dintre mamele din cadrul cuplurilor care coabitează.
Stabilitatea relaţiei: cele mai multe dintre cuplurile care coabitează experimentează o perioadă de separare de o lună sau chiar mai lungă, înainte ca primul lor născut să ajungă la vârsta de 3 ani; aşa stau lucrurile în cazul a 26% dintre cuplurile care locuiesc împreună, dar numai pentru 7% dintre cuplurile căsătorite. Părinţii care coabitează la momentul naşterii copilului se întâmplă adesea să nu mai locuiască împreună până acesta ajunge la vârsta de 3 ani.
Sănătatea mamei şi a copilului: cele mai multe dintre mamele căsătorite la naşterea bebeluşului lor au parte de o sănătate mai bună decât mamele ce coabitează. Doar 5.8% dintre copiii născuţi în cadrul unei familii căsătorite sunt sub greutatea normală la naştere – comparative cu 7.4% în cazul copiilor cuplurilor care coabitează. Numai 7.7% dintre copiii născuţi cuplurilor căsătorite sunt născuţi prematur (comparativ cu 8.5% ). 41% dintre mamele din cadrul cuplurilor care coabitează fumează – faţă de 15% dintre mamele căsătorite. De asemenea, foarte puţine dintre mamele care coabitează îşi vor alăpta copilul, iar cele mai multe dintre ele au raportat în perioada când copilul ajunge la vârsta de 9 luni – ceea ce reprezintă indici de depresie.
Practici parentale: cu toate că taţii căsătoriţi par a avea cel mai scăzut nivel de implicare cu copilul atunci când acesta atinge vârsta de 9 luni, 57% dintre ei cred ca sunt “părinţi buni”, comparativ cu 44% dintre taţii necăsătoriţi care cred acelaşi lucru. Diferenţa de procente în ce priveşte afirmaţia similară a mamelor este nesemnificativă în compararea celor două categorii. 46% dintre părinţii căsătoriţi la momentul naşterii copilului au un moment stabilit pentru punerea copilului în pat (o rutină) înainte ca acesta să ajungă la vârsta de 3 ani – spre deosebire de cuplurile care coabitează, unde doar 39% dintre ei au această rutină. Părinţii căsătoriţi oferă şi un mediu de învăţare mai bun copilului la vârsta de 3 ani – de exemplu, 67% citesc copilului zilnic, comparativ cu doar 58% dintre cuplurile necăsătorite.
Care sunt consecinţele asupra copilului atunci când este născut într-o familie căsătorită vs într-o familie care coabitează, la vârstele de 3 respectiv 5 ani?
* Până copiii ajung la vârsta de 3 ani există deja diferenţe semnificative dpdv statistic între cei născuţi într-o familie căsătorită comparativ cu copiii născuţi unui cuplu care coabitează. În general, copiii părinţilor căsătoriţi demonstrează o mai bună dezvoltare emoţională, socială şi cognitivă decât copiii părinţilor care nu sunt căsătoriţi.
* Atât la 3 ani cât şi la 5 ani, diferenţele semnificative se înregistrează în privinţa dezvoltării emoţionale şi sociale a copiilor, mai puţin în ce priveşte dezvoltarea cognitivă.
* Cele mai negative efecte asupra copiilor sunt în general înregistrate în cazurile în care părinţii s-au despărţit – indiferent de statutul marital al părinţilor înaintea separării.
* Diferenţele observabile între copiii părinţilor căsătoriţi, respectiv cei ai părinţilor care coabitează sunt comparabil mai mici decât cele înregistrate prin compararea pe alte criterii – de exemplu, copiii părinţilor cu nivel înalt de educaţie comparaţi cu copiii părinţilor cu foarte puţină educaţie; sau diferenţele înregistrate între copiii părinţilor singuri respectiv cei născuţi în cadrul unui cuplu; ori între copiii părinţilor bogaţi comparativ cu copiii ai căror părinţi au un venit redus.
Concluzii
* In lumea occidentala există o dezbatere academică şi politică energică asupra beneficiilor căsătoriei, care s-a focalizat parţial asupra câştigurilor încurajării părinţilor la a se căsători formal /legal şi a nu coabita. Aceasta schimbare ar oferi un mediu de viaţă mai bun pentru copii.
* Realizările copiilor cu părinţi căsătoriţi sunt mai bune decât cele ale copiilor ai căror părinţi coabitează, şi asta în multe domenii – măsurate în special în privinţa dezvoltării emoţionale şi sociale a copiilor la vârstele de 3 respectiv 5 ani.
* Părinţii căsătoriţi dovedesc diferenţe substanţiale faţă de cei care coabitează – în particular în ce priveşte etnicitatea, educaţia şi statutul socio-economic, dar şi istoricul stabilităţii relaţiei lor şi calitatea relaţiei părinţilor chiar la o vârstă fragedă a copilului. Atunci când aceşti factori sunt luaţi în considerare, diferenţele de dezvoltare dintre copiii unor părinţi căsătoriţi şi cei ai părinţilor necăsătoriţi nu mai sunt semnificative din punct de vedere statistic.
* Care ar fi semnificaţia acestor rezultate pentru formularea unei politici sociale? Lucrarea de faţă nu poate determina în mod decisiv dacă există un efect cauzal datorat statutului marital. Totuşi, diferenţele de dezvoltare a copiilor din familii căsătorite faţă de cei ai cuplurilor care coabitează par a se datora în mare măsură selecţiei diferenţiate implementate pentru căsătorie, comparată cu coabitarea, pe baza educaţiei şi a statutului economic al părinţilor. Diferenţa rămasă în ce priveşte dezvoltarea emoţională şi socială este determinată în mare măsură de calitatea relaţiei. Este discutabil dacă acest fapt reflectă selectarea în căsătorie sau alte beneficii pozitive ale căsătoriei în sine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu